Bănuiesc că toți am trecut la un moment dat printr-un moment de bullying. Fie am fost martori, fie am fost victime sau agresori. Din păcate, bullying-ul este din ce în ce mai întâlnit în școlile din România, deși Ministerul Educației a dat o lege de interzicere a acestui fenomen pe care NIMENI nu o ia în considerare!! Pentru început, trebuie să înțelegem câte fenomene de bullying există. Sunt 2 tipuri mari și late:

  1. Bullying
  2. Cyberbullying

O formă mai gravă ca cealaltă. Însă, cel mai întâlnit este bullying-ul în sine. După o amplă informare în DEX, bullying-ul este ”un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.” Iar din propria experiență am dedus că agresorul, datorită unor probleme cu el însuși, dorește să umilească pe cineva pentru a primi validare din partea unui grup de ”prieteni” sau doar pentru validarea sinelui său!

Societatea crede că actori ai bullying-ului înseamnă ”agresor” și ”victimă”. Dar, mai există un actor și anume ”martorul/martorii”.

În cazul acestui fenomen nu putem discuta despre ”agresor” și ”victimă” ci despre ”două victime”, deoarece ”agresorul” este defapt persoana care nu știe să-și gestioneze emoțiile, iar responsabilitatea noastră, fie că vorbim de părinți, profesori, colegi sau mass media este să ne implicăm la combaterea acestor comportamente făcute intenționat.

De cele mai multe ori, copilul a participat la o agresiune din partea părinților, fraților, colegilor, rudelor sau a profesorilor. S-a dovedit științific că un copil care a fost abuzat, cu siguranță va abuza și el la rândul său.

Cu toții îi putem ajuta pe copiii ce au tendința de a agresa, făcându-i să vorbească cu semenii lor, cu cei care l-au tratat într-o manieră negativă și să învățăm agresorul cei trei pași ai inteligenței emoționale, oglindire, validare și empatie:

  1. oglindire: ”Eu repet ce a spus colegul meu de clasă.” ( agresorul repetă ceea ce a spus colegul său despre experiența trăită)
  2. validare: ”Da, recunosc că am făcut ceva ce pentru tine a fost foarte dificil”
  3. empatie: Identificare emoțiilor pe care le-a simțit celălalt (”probabil ai simțit frică, teroare, anxietate, neliniște, nesiguranță, neîncredere etc.”)

Acum, hai să-i cunoaștem pe acei copii cu potențial de ”victimă”:

  1. Copii diferiți de ceilalți, au anumite particularități,
  2. Copii mai mici,
  3. De o naționalitate diferită,
  4. Din centre de plasament,
  5. „pufoși” sau „nepufoși”,
  6. Mai timizi,
  7. Ce provin din medii sărace
  8. Cu abilități sociale mai scăzute (nu au prieteni),
  9. Nepricepuți la sport,
  10. Considerați tocilari
  11. Cu dizabilități sau tulburări de sănătate mintală,
  12. Cei care sunt considerați a fi “altfel” de către grup.

Copiii cu potențial de victimă, pot fi ajutați acasă și la școală să își crească stima de sine, să își facă mai mulți prieteni, jocuri de rol etc.

Martorii la bullying sunt persoanele care iau parte la actul de bullying. Pot fi doar “spectatori”, pot fi “apărătorii” victimei sau “complicii”, cei care susțin agresorul (sunt elevii care experimentează sentimentul insecurității statutului în grup, de aceea stau în apropierea agresorului pentru a fi acceptați de el.) Un alt motiv ce-i determina să fie “complici este pentru ca își doresc să evite riscul de a fi agresați și de a deveni, la rândul lor, victime.

Ce părere aveți despre asta? Cum credeți că am putea combate acest fenomen? Așteptăm poveștile experiențelor voastre în comentarii!!

0 0 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
1 Comment
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Oana David-Tihenea

Bullyingul este vechi de când lumea. Se „purta” și pe vremea comunismului, când eram eu la școala generală. Formele de manifestare sunt extrem de variate, drept care uneori nu e perceput ca atare în mod direct. Îmi amintesc de exemplu cum bibliotecarul școlii, care ținea locul unui profesor absent, m-a scos în fața clasei, nu-mi amintesc de ce, și a început să glumească pe seama pistruilor mei și a părului meu creț. Poate că demersul domnului a fost nevinovat, dar mi-a făcut mult rău, mai ales că le-a dat apă la moară unor colegi. Asta pentru a arăta că la școală și profesorii pot fi autori de bullying.
La școala copiilor mei (e drept, în străinătate) în fiecare an sunt invitate asociații active în diverse domenii: educație sexuală, stop a la drogue, bullying etc. Ce este interesant e că, în ceea ce privește bullyingul, cei care vin să vorbească cu copiii pentru a-i sensibiliza cu privire la acest fenomen pot să le și învețe pe victime cum să răspundă la bullying, cum să facă față. Am participat odată la o conferință cu membri ai asociației respective și membri ai asociației părinților în care ni s-au prezentat cazuri reale (anonimizate, evident). Uneori, soluția este la noi.