Cu toții am asistat cel puțin odată la o formă de abuz, fie fizic, sexual sau verbal, însă nu toți știm că asta se pedepsește prin lege. Teoretic, că practica lasă de dorit. Fie am fost martori ai abuzului, fie am fost abuzați. Am descoperit, cercetând pentru articol, că există și o definiție care cuprinde toate abuzurile. Aceasta sună cam așa: ”Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violență fizică sau emoțională la care sunt supuși sau expuși copii. În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor încearcă să clarifice aceste aspecte și să ofere suportul legal pentru a identifica cazurile de abuz.” Sursa fiind, bineînțeles WIKIPEDIA. Deci, ca să traducem definiția de mai sus, orice formă de violență fizică sau emoțională la care este supus un copil, înseamnă Abuz asupra copiilor și este pedepsit prin lege. Abuzul nu se face de către oricine, după cum am crede cu toții. Nu. Se face de către un foarte bun psiholog numit ”agresor”. De ce spun un foarte bun psiholog? Pentru că după ce aplică una dintre formele de abuz prezentate în continuare, el face în așa fel încât să pară că tu, cel abuzat ești vinovat de abuzul la care ești supus. Victima, numită și ”abuzatul” trebuie să știe că NU ea este vinovată pentru abuz și că trebuie să ia măsuri. După cum vedem în definiția de mai sus există, teoretic și o lege care ar trebui să protejeze victimele abuzului. Deci, atât timp cât există o lege, aveți tot dreptul ca voi, victimele abuzului să mergeți la POLIȚIE și să depuneți o plângere penală împotriva agresorului, oricare ar fi acesta ( părinte, profesor, un coleg, etc.). Cei mai predispuși abuzului sunt adolescenții cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani, conform graficului realizat de DGASPC în anul 2010. Există 5 tipuri de abuz după cum urmează:

  1. Abuzul fizic (violență fizică)
  2. Abuzul sexual (violență sexuală)
  3. Abuzul emoțional (abuz psihologic)
  4. Abuzul alienator
  5. Abuzul Verbal(violență verbală)

1.  ABUZUL FIZIC

Abuzul Fizic, cunoscut sub numele de VIOLENȚĂ FIZICĂ constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mâna asupra ta). Abuzul fizic este reprezentat de acele traume fizice (care pot sa varieze în intensitate de la mici vânătăi la fracturi sau chiar moartea minorului) ca rezultat al înțepării, pălmuirii, lovirii, mușcării, scuturării, îmbrâncirii, aruncării, sufocării, lovirii (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect contondent), arderii, legării, încătușării, sechestrării, cauzate din partea persoanei abuzatoare; aceste traume sunt considerate abuz indiferent dacă persoana abuzatoare a intenționat să rănească copilul sau nu. Fapta unei persoane adulte de a asista fără să intervină la aplicarea violenței sau de încuraja aplicarea violenței asupra copiilor pe care îi are în îngrijire, violență aplicată de către alți minori (ca de exemplu frații mai mari ce lovesc frații mai mici sau colegii mari din colectivitate ce lovesc pe colegii mai mici) este de asemenea considerată o formă de abuz fizic. Violența în familie este definită și de o lege actualizată și se referă la violența îndreptată împotriva oricărui membru al familiei.

2. ABUZUL SEXUAL

Abuzul sexual, cunoscut sub numele de violență sexuală, este realizat sub formă de comentarii jignitoare la adresa copilului, hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului. Câteva categorii de abuz sexual sunt: violul (actul sexual împotriva voinței copilului), pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii) și respectiv incestul (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și surori). Codul Penal definește actele de violență sexuală care constituie infracțiuni și sunt pedepsite ca atare, respectiv violul (art. 218 CP), agresiunea sexuală (art. 219 CP), actul sexual cu un minor (art. 220 CP), racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222 CP), corupția sexuală (art. 221 CP), și incestul (art. 377 CP). Abuzurile sexuale sunt prevăzute și de către Convenția de la Lazanrote (art. 23 – Acostarea copiilor în scopuri sexuale, art. 22 – Coruperea copiilor, art. 18 – Abuzuri sexuale).

3. ABUZUL EMOȚIONAL

Abuzul emoțional, denumit și abuz psihologic se poate manifesta prin injurii, proferarea(rostirea) de amenințări, intimidări, uciderea sau maltratarea animalelor domestice preferate ale copilului, insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere, indiferență, folosirea de apelative sau etichetări denigratoare, etc. Amenințarea cu violența fizică este de asemenea un abuz psihologic. Violența fizică, verbală sau denigrarea îndreptată asupra altui membru al familiei precum și violenta fizică sau asupra animalului de companie al copilului sau distrugerea jucăriilor acestuia cu intenția de a îi crea acestuia o suferință, sunt și ele forme de manifestare a abuzului emoțional. În majoritatea cazurilor abuzul emoțional însoțește formele de abuz fizic. Copilul simte că nu este iubit, apreciat sau respectat. Un caz particular de abuz emoțional este abuzul alienator.

4. ABUZUL ALIENATOR

Abuzul alienator reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de care s-a atașat emoțional. Interzicerea de către persoana abuzatoare a accesului minorului la persoanele, animale sau lucrurile respective sau a legăturilor emoționale pe care acesta ar fi normal să aibă cu anumite persoane semnificative din viața acestuia. Un caz special este fenomenul alienării părintești în care persoana abuzatoare denigrează pe o altă persoană (persoana țintă) în fața minorului. Alienatorul are are așteptări nerealiste de la copil pretinzându-i să coopereze la campania de denigrare împotriva persoanelor țintă. El condiționează minorului îngrijirea sau oferirea de afectivitate în funcție de comportamentul pe care îl pretinde de la copil cu privire de persoanele țintă. Astfel alienatorul își „retrage” afecțiunea pentru copil atunci când acesta nu participă la campania de denigrare persoanelor țintă respectiv „recompensează” copilul atunci când acesta acceptă să participe la campania de denigrare. Cazuri particulare de abuz alienator sunt reprezentate de nerespectarea de către părintele custodian a programului de legături personale decis de către instanță sau răpirea internațională de minori (scoaterea ilegală din țară a minorului). Partea vizibilă a abuzului de tip alienator care se manifestă prin nerespectarea programului de legături personale este pedepsită de lege.

5. ABUZUL VERBAL

Cunoscut și sub numele de violență verbală, reprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv de tratament umilitor în care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelative care îl desconsideră și care îl umilesc. Conform legii 272/2004Sunt interzise tratamentele umilitoare, poreclele, catalogările privarea de hrană etc.” Prin urmare, în familie și în toate instituțiile publice și private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și tratamentele umilitoare. Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă, de asemenea, tot forme de violență verbală și sunt extrem de dăunător, putând lăsa traume psihice asupra copilului.

Nu uita!! Dacă ești victimă într-un caz de abuzare ca cele prezentate mai sus, trebuie să anunți abuzul numaidecât la 112. Iar dacă tu crezi că am uitat să scriem ceva, anunță-ne la comentarii 🙂 🙂

 

 

 

 

 

 

0 0 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments